Dacă nu ați avut parte de aceste experiențe neplăcute până acum, s-ar putea să rămâneți uimite câte femei aleg să rămână cu parteneri care le provoacă durere fizică și mentală. Privind unele din motivele-cheie, pentru care stau femeile în aceste relații abuzive, vă ajută să identificați potențialul abuz din propria relație și vă ajută să empatizati cu femeile care se confruntă cu aceste situații de abuz.
1. Idei greșite despre abuz
Ca și în cazul înspăimântător, care a avut loc recent, în care Ray Rice o abuzează pe soția sa, Janay. Uneori abuzurile sunt doar fizice dar deasemenea pot fi și verbale, precum sunt amenințările și insultele. Este de asemenea demn de remarcat că aici se află subtil o formă de abuz psihologic. De exemplu, partenerul tău poate găsi modalități subevaluate pentru a te face să te simți slaba, proastă sau neatractivă , într-un cuvânt, să îți pierzi încrederea în tine, iar după aceea neagă orice intenție rea. Unele femei cred că abuzurile trebuie să fie fizice și prin urmare refuză să recunoască faptul că se află într-o relație abuzivă.
2. Convingerea că abuzul este meritat
Femeile cu o stimă de sine scăzută, pot să creadă că merită bătaia pe care o primesc. Ele cred că nu ar fi fost lovite sau criticate abuziv, dacă ar fi fost partenere mai înțelegătoare, mai frumoase, mame mai bune sau femei cu mai mult succes. De asemenea și femeile încrezătoare și puternice pot deveni profund nesigure pe ele după o perioadă îndelungată de abuzuri ( luni/ani). În cele din urmă ajung să creadă că abuzurile sunt justificate. Chiar dacă are motive să fie gelos, asta nu justifică abuzul.
Există o conexiune surprinzătoare între înălțime, greutate și relații abuzive
Va recomand sa o carte rara – “Una din noi e de prisos”.
Acum cativa ani o prietena a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele.
Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole.
Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe.
Nu creează așteptări irealiste de la o relație. Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata.
Cumva ajungem sa fim de prisos în astfel de relații abuzive sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim “cealalta femeie”, aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva.
Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie.
Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea. Cumva mereu exista cineva de prisos. Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism. Eu i-as spune rautate de fapt. “Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece” asa zicea cantecul, nu? Pe bune?? Nu prea am vazut pe nimeni care sa renunte asa usor.
Oamenii prefera sa se amageasca
Nici o femeie nu va lasa un barbat (pe care crede ca il iubeste) sa o paraseasca pentru o alta femeie pe care el crede ca o iubeste, sau de care este indragostit. Mai bine are rabdare pana isi gaseste pe cineva si ea. E ca in vorba aceea din batrani: de ce sa planga mama? mai bine sa planga ma-sa:))
Dupa 9 ani de zile imi aduc aminte un singur nume… Eli. Si ma umfla rasul. Una din noi e de prisos este o poveste atat de frumoasa, de sincera. In viata noastra de la anul 2000 pana azi nu mai exista asa povesti sincere si frumoase. Numai unele iubiri sunt asa. Dar acelea sunt rare si deseori se transforma in amintiri. Frumoase, dar despre care oamenii doar vorbesc. In soapta. O iubire doare cu siguranta pe cineva undeva. Un lucru e clar. Într-o relație nimic nu este mai important decât respectul. Cat timp exista respect, nu vor exista relatii abuzive.
Nu exista barbati fara foste iubite, nu exista femei care sa nu suspine dupa fosti iubiti. Suntem o rasa de nemultumiti cu iubiri care vin si pleaca. Am citit eu demult, undeva: Sa nu iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Pe bune?